SFINTELE PASTI

   1. Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
   2. Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus.
   3. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt.
   4. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt.
   5. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
   6. A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos,
   7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc.
   8. Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.
   9. Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morţi.
   10. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.
   11. Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt.
   12. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.
   13. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.
   14. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.
   15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica.
   16. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni!    (adică, Învăţătorule)
   17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.
   18. Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei.
   19. Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
   20. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
   21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
   22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
   23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
   24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
   25. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
   26. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!
   27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
   28. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
   29. Iisus I-a zis:Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!
   30. Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
   31. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.

Iata ca Pastele, - ziua veseliei, ziua deplinei bucurii a mintii si a inimii, ziua Învierii Domnului, care vine întotdeauna dupa o anume perioada de timp, însa, de fiecare data fiind fara de sfârsit în inimile celor care au aflat taina acestei zile, - a umplut cu bucurie negraita inimile noastre, dând astfel dezlegare din osteneala sfântului post, sau mai bine zis, desavârsindu-ne si mângâindu-ne sufletele. A sosit precum vedeti, chemându-i pe toti credinciosii la odihna si multumire.
Vom multumi Domnului, cel ce ne-a trecut prin marea postului si ne-a adus, dupa dorinta noastra, la limanul Învierii Sale. Vom multumi Lui, atât cei care cu bucurie si din toata inima, cu jertfa vie si
cu lupta nevointelor au dus la bun sfârsit drumul postului, cât si cei neputinciosi în acestea, datorita putinatatii si slabiciunii sufletului lor. Pentru ca El este Cel ce da din belsug si celor râvnitori, cununi si rasplata vrednica de faptele lor, dar (este) si cel ce da grabnica îngaduinta celor slabi, ca un Milostiv si Iubitor de oameni. El ne vede mai degraba râvna sufletelor si vointa, decât ostenelile trupului prin care ne straduim spre virtute, fie nevoindu-ne mai mult în asceza de buna voie a sufletului nostru, fie facând aceasta mai putin din pricina slabiciunii trupului; El întoarce fiecaruia dupa râvna sa rasplatile si harismele Sfântului Duh, cinstind si slavind pe cel râvnitor, dar îngaduindu-l si pe cel neputincios, care se curateste mai anevoie.

Sa pazim poruncile lui Dumnezeu dupa puterea noastra spre a ne bucura si de bunatatile de acum si de cele ce vor veni, dar mai ales sa avem parte de bucuria vederii lui Hristos, de care s ne învrednicim cu totii, cu harul Domnului nostru Iisus Hristos, caruia slav se cuvine în veci. Amin.